Accolta

Accolta Cap'articulu Attualità Pulitica Ghjustizia Internaziunale I Prigiuneri Fiure Cultura Abbunamentu Cuntatti Ligame


Articulu di u numaru 25, maghju di u 2007


OMAGHJU A FARRANDU ETTORI





In’sti tempi di grilli, ci vene aspessu a nustalgia di quandu, à un avvene più ghjustu è degnu per a Corsica, ci cridiamu sempre… Hè cu un sintimu mischjatu à un tempu di rigrettu, è di speranza (ch’ùn vole more) chi no fighjemu u ritrattu di Farrandu Ettori, cusi vivu, decisi, sprissivu, è lighjimu l’articulu publicatu da ellu ind’u 1978, è intitulatu “Populu naziunalità, nazione”.

Un veru « texte en action », dice u traduttore, Paul Dalmas Alfonsi, ind’a rivista « Avali », diretta da Rinatu Coti (Dicembre 2006). Un numeru speziale, da fà ch’elli ritruvessinu i piu anziani quellu « maestru di pinsamentu » ; di fà ch’elli scupressinu i piu ghjovani, incù Marcellu Jureczek è Lisandru Muzy, un veru intelletuale, « un intelletuali corsu » dice ellu stessu, scunvintu chì « l’attualità un hè micca un spittaculu à fighjulà, mà u locu di l’azzioni par quiddu chì voli chì u populu corsu sighi patronu è maiori in casa soia… ». Disgrazaitamente, deve cunclude Marcellu Jureczek, chì, a chjama di Farrandu Ettorià, « rivalutà a Storia di a Corsica » un hè ancu intesa cumu si deve, postu chì « oghji, in u 2007, com’è trenta anni fà, com’è un secula fà,… pari ch’è no fussimi sempri à sicutera.

Amare, u custatu…Lighjimu à Farrandu Ettori, è turnemu à Vignale, 30 anni fà, è al di là, u nostru populu si ne muria ; più morti cà nascite minuranza storica in ballu, da a vinuta d’ « elementi allogeni » ; hè ghjuntu u tempu bramatu da i culunialisti, quellu di « l’allupimenrtu »…

Si trattava, ne cuncludia Farrandu Ettori, di « fà una sntesi », è prestu, chì, « in u statu prisenti di i cosi, un pudia più aspittà… » Ramintemu chì no eramu ind‘u 1978 ! Ma l’appiciu I ci porta ancu piu dananzu, (Marzu 62) : dinuncia a sclusione di a lingua corsa da l’iseme di e lingue dette « reghjunale » ricunisciute dighjà in l’anni 50. Una situazione ch’ellu ùn pudia pate un Petru Ciavatti, u me vicinu di casa tandu in Bastia. Ind’a rivista, « U Muntese », « ellu si dava di rimenu per salvà a lingua corsa », « piu mamma che a mamma.. » è sviglià a cuscenza di i Corsi, in prima locu quella di l’insignanti… A so « santa cruciata », u spechju di a so passione per a so lingua, è a brama di salvàlla : ind’a so mossa, figuranu, ben’intesa, i nomi di Farrandu Ettori è Rinatu Coti.

40 anni piu tardi, eccu (appicciu Nu II – Aostu 2003), un cumunicatu di a Cunsulta di a lingua, nata in Cugnoculu Muntichji : cose dighjà dette, ma cose ancu à fà, è à martellà senza dismette… D’intrata, hè ramintata una manera di breviariu :


U corsu hè a lingua di i Corsi

A lingua hè u sangui di u populu U populu hè lighjittimu patronu di a so sorte.

E’dopu, quella di a lingua ! « priculeghja », « bivuleghja », hè « sbandita »… Cì abbisogna à « prasistà » di pettu, à a sdrughjitura… Allupimentu ! « Opium du peuple » ! Curria a voce dighjà dopu à a prima guerra mundiale, trattendusi di a rilighjone, di a prupaganda ufficiale, di a bugia ghjiniralizata, di a cundizione pruletariana. Oghje ghjornu, saria forse u « foot » u strumentu più fattivu di quellu ingannu maiò.

Lighjendu l’appiciu II ind’a rivista « Avali », mi pare d’esse torna in Bastia, in l’anni 50. U me vicinu di casa, ghjustu appuntu, quellu chì impenna, Petru Ciavatti.

L’arrugamentu à a so rivista « U Muntese », a presa di cuscenza di u periculu murtale corsu da a lingua nustrale, chì hè per ellu « più mamma chè e mamme, u simbulu di a nostra fiera razza… » é vale d’indiassi ind’una « santa cruciata », tuttu qué, benché in termini menu enfatichi, hé sempre u nostru pinseru maiò.

In quantu à u sicondu appiciu (Aostu 2003, Cugnoculi Muntichji) u so scopu hè di ramintà cose dette, ma sempre à fà, tinendu à mente chì.


U corsu hè a lingua di i Corsi

A lingua hè u sangui di u populu U populu hè lighjittimu patronu di a so sorti.

Un messaghju ch’ellu pudia fà soiu Farrandu Ettori, ellu ch’ùn hà ma piigatu a so bandera, mai fattu neci, è, à u disprezzu di quelli in piazza chì, l’Università di Corsica in Corti, ùn a vulianu micca da veru, fù capace d’oppone un ricusu fermu é degnu, à ciò chì era una « mise en demeure » inaccettevule, é un’invitu tardivu é perfidiu à un cusi dettu Cunsigliu d’Università. « En aucun cas, je ne serai membre d’un tel Conseil », eccu a risposta chì s’aspittava, chì, cum » ellu scrive Rinatu Coti, p.24 : « Risita hè essa, chì a risistenza pà a dignità hè cuscenza d’umanità ».

Anghjulamaria Carbuccia

 

Sur le même thème

© U Ribombu Internaziunale — 2007