Natu in San Niculau di Moriani in una famiglia di San
Damianu d’Ampugnani, Anton francescu Filippini fù
urfanellu di guerra à l’età di sei anni. Fece i so studii in
Bastia, eppò dopu in Italia induve si stallò. Incù una tesa
nant’à Napulione è Pozzo di Borgo, diventò Duttore in scienze
pulitiche.
Hà scrittu per uni pochi di giurnali è riviste : A Muvra,
L’Altagna, Mediterranea (Cagliari), Politica, Corsica Antica e
Moderna, L’idea Corsa, U Muntese, Paese Corsu, Convivio
Letterario (Milano), Il nuovo belli della poesia dialettale italiana
(Roma), Fiore della poesia dialettale (Roma), La Carovana
(Roma). Cum’ellu si vede, a vita litteraria d’Anton
Francescu Filippini viaghja trà Corsica è Italia. A so vita
pulitica dinù, è ancu a so vita persunale, à un epica chì fù
marcata da u disturbu, eppò da a guerra. Sè a so strada
hè più chè cuntestata, a qualità di a so puesia face l’unanimità
: « Pueta di lingua corsa, forse u più bonu. » (Anton
Dumenicu Monti)(1) ; « pueta di spressione corsa senza paru è,
ci vole à dilla, u più bonu è u più marchevule di tutti… »
(Ghjacintu Yvia-Croce).(2) Issa puesia, assai ricercata, ùn
hè micca ind’è u filu sputicu di l’estru populare di
parechji autori corsi. Rigretta, Ghjacintu Yvia-Croce, chì
u so parlatu ùn sia sempre puru, è chì « l’influenza di a lingua
taliana sia, ogni tantu, appena troppu pisia. » Ma parla d’« un
pueta d’un prufondu incantu » è d’« un anima d’una rara putenza
di tinnarezza. »(3) Ma hè trista, issa tinnarezza. E rime sò
marcate da l’esiliu. A nostalgia si muta in malincunia. U
tonu hè quellu di l’elegia, di u lamentu, quand’ellu scrive :
« Ancu s’o un videragghiu più
La miò terra prima di more,
A miò patria a mi portu in core
E l’agghiu sempre a tu per tu. »(4)
O : « S’éo môrgu, sô sicuru
chi un castagnu, quallà
in terra côrsa,
per me suspirerà,
chî senterà passà
l’anima di u miô côre. »(5)
Pensendu à issa terra landana è cusì vicina, tante volte
sunniata, Anton Francescu Filippini s’hè spentu in 1985.
Hè sepellitu in Roma.
Gran’ pueta di lingua corsa, fù dinù u traduttore di i
testi di Prosper Mérimée in lingua taliana. Di più, hà traduttu
- sempre in talianu - puesie francese, particularmente
quelle di un altru Corsu : Paul Valery. In 1993, hà
avutu, a so opera Flumen Dei (ed. Marzocchi), u premiu di
u libru corsu. In 1999, hè statu publicatu, da l’edizione
Anima Corsa, u so dizziunariu corsu - italianu - francese.(
6) Pocu fà, u gruppu culturale « A Filetta » hà messu
in musica duie di è so puesie : Memorie è Visioni cari.(7)
Ghjuvan Guidu Talamoni
(1) Corse : Eléments pour un dictionnaire des noms propres, ricerche di
A.D. Monti, ADECEC.
(2) Hyacinthe Yvia-Croce, Anthologie des écrivains corses, Editions
Cyrnos et Méditerranée, Aiacciu, 1987, t. 4, p. 53.
(3) Ibid., p. 51.
(4) « Visioni care », Lòchi e Stagioni, Cardini editore, Roma, 1968 ;
Hyacinthe Yvia-Croce, op. cit., t. 4, p. 53.
(5) Donu, « U Muntese », Nu 116, maghju è ghjungnu 1967, p.
185.
(6) Anton Francescu Filippini, Vucabulariu Córsu - Italianu - Francese,
Editions Anima Corsa, Bastia, 1999.
(7) A Filetta, Si di mè, CD,Virgin, 2003.