Per a siconda volta in menu
di dece anni, u populu
d’Irlanda s’hè uppostu à
una nova tappa per a custruzzione
aurupea. In 2001
l’Irlandesi chì campanu in u
Suttanu di u paese
(Ripublica d’Eire), avianu
ricusatu u Trattatu di Nizza è
c’era vulsutu un sicondu
votu un annu dopu da
ch’elli accunsintischinu stu
testu. A participazione più
chè debbule di u primu
scrutinu avia parmessu à i
partighjani di u « Sì » di
chere una siconda cunsultazione
chì era stata sta volta
à favore di u trattatu.
Quist’annu i 53,1 % di participazione
parenu chjode
una tale pussibbilità, è scrive
stu risultatu in una spicchera
trà l’Unione Aurupea d’una
parte è i populi di l’astru,
ma dinù trà u mondu puliticu
è i citatini…
Ripinsà l’Auropa ?
A spicchera trà i populi è a stituzione
cumunitaria hè reale è trapassa u
guadru di i populi minurati chì lottanu
per un antra Auropa, per tuccà
ancu quelli di i Stati Nazione custituiti.
Dopu à i ricusi per via di rifarendu
di a Francia è di l’Ullanda in
2005 in quantu à u prughjettu di
custituzione aurupea st’andatura
s’hè torna tradutta cù u Nò di u
populu irlandese.
In fin’ di contu a so custituzione chì
custringhje stu paese à passà per a
via rifarindaria da accunsintisce i
trattati cumunitarii avarà salvu a
voce di i populi di l’Auropa sana chì
era stata schisate à prufittu d’una
ratificazione parlimintaria ind’è i 26
altri paesi di l’Unione.
Saria un sbagliu d’affirme chì sti
populi sò contru à l’idee aurupea,
ma hè di sicuru chì a so custruzzione
ùn hè più per elli capiscitoghja.
Stu trattatu di Lisbonna prisintatu
cum’è un trattatu simplificatu
pare à u cuntrariu d’esse un testu «
cumplissificatu ». Smarite e rifarenza
à i simbuli di l’Unione (bandera,
innu…) è a cartula di i dritti
fundamintali, hè un trattatu longu è
tecnicu nantu à u funziunamentu di
e stituzione per a maiò parte.
Smarita dinù a rifarenza à a cuncurrenza
libara, ma sempre prisente in
l’andatura aurupea è in core à a
campagna francese di u 2005…
cum’è à quella irlandese…
Di a nicissità di mette l’Unione in core à u
dibattitu publicu
Sò parechji i fenomeni analizati in u
mentre di a campagna francese è chì
si ritrovanu per ‘ss’ Irlanda. Hè cusì
chì a maiò parte di i partiti pulitichi
è di i sindicati si sò prununziati per
vutà di sì tandu chì u populu ellu à
una maiurità impurtante sceglie di dì
innò. Allora cumu hè chì sti citatini
chì ricusanu sta custruzzione vutessinu
in massa per partiti chì a sustenenu
? Sarà chì l’Auropa hè fora di
u dibattitu
publicu, ùn si ne
parla fora di st’appuntamenti
rifarindarii
è pare
qualcosa di luntanu,
d’impurtanza
siconda. Quand’omu sà chì a maiurità
di e legge pigliate à u Parlamentu
francese sò una messa in cunfurmità
cù dirrittive cumunitarie c’avvidimu
subbitu di a nicissità di fà cunnosce
à i populi st’entità ch’elli campanu à
u cutidiannu.
Una vittoria per u Sinn Fein !
Cum’è per u rifarendu francese, a
cualizione « nonista » ùn avia
nisuna cuerenza : da u ricchissimu
Declan Ganley è a so urganizazione
Libertas à a piccula furmazione di
strema manca di u Partitu Sucialistu
Irlandese, passendu per l’associu
Coir, e raghjone d’upponesi à u trattatu
eranu più chè varie : perdita di
supranità, difesa di i dritti suciali, o
di dritti umani…
U solu veru vincidore di u « Nò »
sarà u Sinn Fein, unica furmazione
prisente à u Parlamentu d’Eire cù 4
eletti nantu à 166.
Dopu à u fiascu rilativu di l’ultime
ligislative induve avia persu un
elettu, u muvimentu sorte rinfurzatu
di stu scrutinu induve avia dinunziatu
un’andatura di privatizazione
di i servizii publichi, è una calata di
l’influenza di l’Irlanda in u senu di
l’Unione. Pare cusì in bona pusizione
nanzu à l’elezzioni aurupea
di 2009. Un elezzione induve Sinn
Fein hà sempre rializatu risultati
impurtanti.
P.A Tomasi