Accolta

Accolta Cap'articulu Attualità Pulitica Ghjustizia Internaziunale I Prigiuneri Fiure Cultura Abbunamentu Cuntatti Ligame


Articulu di u numaru 14, ghjugnu di u 2006


U ritornu di Charles Orlanducci à u Sporting Club di Bastia


Charles Orlanducci, vera legenda di u ballò in Corsica, si ne torna à u Sporting per aiutà u club. L’anzianu capitanu di u SECB ci spiega u so novu rollu è ci dà u so parè annant’à a situazione ughjinca.

U Ribombu : Dipoi qualchì settimana, si sente parlà di u vostru ritornu à u Sporting. Sarà vera ?
Charles Orlanducci :
iè, ghjè vera ! Ancu sè, à u Sporting, ci sò sempre statu. Sopratuttu st’ultimi anni. Era più vicinu di u club. Rendia serviziu per un affare o l’altru, per andà à vede a ghjente... Ma quist’annu, sò un pocu dumandatu da tutte e parte è pensu chì mi devu di rende stu serviziu. Aghju 54 anni, è sè u Sporting hà bisognu di mè, sò dispunivule. I servizi chè possu rende sò nant’à u rilaziunale, e rilazione di u presidente incù i ghjucadori... à u livellu mediaticu. A mo missione sarà quessa ma dinù à u livellu spurtivu, possu dà un colpu d’ochju à ciò ch’ellu si face, ciò chè ùn ci vole micca à fà, possu purtà u mo sapè, a sperienza di tutta a mo carriera. Possu dà u mo parè annant’à tuttu.

U Rib. : Dunque, sarebbe un postu di direttore spurtivu finalmente ?
C. O. :
Nò, micca specialmente. Ognunu e so rispunsabilità. U mo rollu ùn hè chè spurtivu. Ùn possu micca occupammi d’affari chè ùn socu fà ! Parlatemi di sport, u restu ùn m’interessa micca. Cunnoscu a ghjente incù a quale aghju da travaglià, socu chè u club hè purtatu bè. Mi ne sò resu contu dipoi chè u Sporting hè cullatu. U club hè diventatu di più in più prufessiunale. È ghjè impurtante ! Nanzu era un pocu n’importa cumu... Più và, è più mi rendu contu chì ghjè una grossa intrapresa. Ci vole à purtalla di manera seria.

U Rib. : À u livellu di l’arrulamentu di ghjucadori, avarete qualchì funzione, darete u vostru parè ?
C. O. :
Iè. Daratu u mo puntu di vistu annant’à tuttu, tuttu ciò chì cuncerna u sport, l’arrulamentu... l’elementi chì saranu cuntattati, faraghju pruposte di ghjente chè possu cuntattà.

U Rib. : Dipoi qualchì annu, ci hè di menu in menu ghjucadori corsi à u Sporting, à parte quist’annu induv’elli sò ghjunti Camadini è Lorenzi. Chì ne pinsate ?
C. O. :
Hè un pocu cumplicatu l’affare di i ghjucadori corsi. Ci hè parechje ragiò. U centru di furmazione ùn gira micca cum’ellu avarebbe à girà, à u livellu di a furmazione lucale. Per cumincià, tocca à l’educadori, quelli chì sceglienu i giovani, di sceglie i boni. Ci vole à sceglie i migliori per dalli una bona furmazione. Osinò ùn pò micca andà. Ghjè cusì chè ci vole à fà. Hè dura a selezione ! Ind’è u centru di furmazione, ùn ci vole micca à cuntentassi di u lucale, ci vole à piglià i boni, ancu in altrò. I lucali, ci vole à avelli, i boni ci vole à piglialli d’uffiziu. Ma se avemu un ghjucadore lucale mizanu, è un altru vinutu da fora chì tene a strada, ùn pudemu esità.

U Rib. : È si face avà di piglià i più forti in Corsica ?
C. O. :
Si cumincià à fà. Si cumincià à esse di più in più attenti à stu livellu.

U Rib. : Qualchì annu fà, ùn era micca u casu !
C. O. :
Nò, ùn era micca u casu. I giovani, u Sporting ùn si ne occupava micca. Eranu un pocu spapersi. Avà, ci vole à avè i migliori quì o ancu à l’ACA, hè listessu affare. Ci vole ch’elli sianu ind’è i club corsi prufessiunali.

U Rib. : Per ciò chì tocca à l’arrulamentu, uni pochi di ghjucadori corsi ghjocanu oghje à u livellu prufessiunale, cum’è per esempiu Yohan Cavalli. Pinsate ch’ellu ci sarà una vulintà di u Sporting di andà à circalli ?
C. O. :
E cose ùn sò micca cusì semplice, per custruisce una squadra, ùn basta à dì ùn vulemu chè corsi ! Sicuramente ch’ella mi piacerebbe una squadra cumposta unicamente di ghjucadori corsi. Ma ci vole à custruisce una squadra per cullà in prima liga. Forze chè Yohan Cavalli ùn entre micca ind’è u sistema di ghjocu di l’intrenore. Cavalli hè un ghjucadore chì s’hè fattu solu è forze un ghjornu vulterà à ghjucà in Corsica. S’ellu si ne volta un ghjornu, sarebbe bè, per andà versu una squadra di più in più lucale. Sarebbe u più bellu di fà una squadra chè di Corsi ! Ma prima, ci vole à mantene a squadra à u livellu è fà entre pianu pianu i Corsi.

U Rib. : Dunque, site statu cuntattatu da i dirigenti, ma sò ghjente chì anu da ripiglià u club, o i dirigenti attuali ?
C. O. :
Sò dirigenti attuali eppò dinù quelli chì anu da entre. Aghju parlatu incù tutti, cumpresu Vendasi, postu ch’ellu si parlu d’ellu. M’hà dettu ch’ellu pudia esse presidente d’onore per riprisentà u Sporting, ma ch’ellu ùn pudia micca esse presidente attivu. Hà troppu travagliu è ùn hà micca u tempu. Hè cuntentu ch’eiu sia ind’è sta squadra custì. M’hà dettu “ci vidimu è pruvemu à dà un aiutu à u club”. U Sporting face parte di a nostra storia, di a nostra vita d’ogni ghjornu...

U Rib. : Dipoi dui anni, ci hè una rompitura impurtante trà una parte maiò di i supporter è i dirigenti. Cumu pinsate di pudè un ghjornu cambià e cose ?
C. O. :
L’affare di i supporter ùn hè d’oghje, hè un pezzu ch’ella dura. Ùn ci ne surtimu micca di stu cunflittu. Aghju l’impressione chè ghè un affare di persona. Ùn sò micca esattamente ciò chì s’hè passatu... Pensu chì sti supporter volenu bè à u club. Ma ùn capiscu micca bè sta situazione. L’affare di u scrittu “stumacati”, pensu ch’ellu era priparatu.

U Rib. : Sè u Sporting avissi vintu, nimu saria falatu nant’à u terrenu !
C. O. :
Iè, hè sicura. Se avissimu ghjucatu cum’ellu si deve... à un mese di a fine, ùn c’era nimu chì pudia dì chì u Sporting ùn saria micca cullatu in prima liga. S’hè passatu ciò ch’ellu avia dettu Casoni à l’iniziu di a stagione : “a squadra tene a strada, solamente, ùn ci vole micca ch’elli ci sianu feriti, osinò ùn ci ne surtiremu micca”.

U Rib. : Sicondu voi, in fine di stagione, u Sporting hà pagatu u fattu ch’ellu ùn avia micca abbastanza ghjucadori ?
C. O. :
Ghjè un prublema d’effettivu. Quand’ella hà mancatu a “charnière centrale”, hè statu una catastrofa ! Ùn c’era micca cumpensazione. Face parte di i prublemi di u Sporting, di i mezi ch’ellu hà u club per ricullà in prima liga. Anu fattu una squadra chì tinia a strada, ma per assicurà un rimpiazzante à tutti i posti per andà sin’à a fine di a stagione ùn hè micca statu pussivule.

U Rib. : Per a stagione chì vene, cumu si prisenta per u Sporting ? Ci hà da esse novi ghjucadori ?
C. O. :
Ci hà da esse novi ghjucadori, sicondu mè, si prisenta di listessa manera chè annu. Ghjunghje Mendy, hè viramente un bon ghjucadore. Face un attacante in più, incù tutti quelli di annu.

U Rib. : Née ùn piglia micca a so ritirata ?
C. O. :
Nò, Sarebbe bè chì Née cumpenseghji un pocu ciò ch’ellu hà mancatu annu. Hè statu un pocu in daretu... Sè ùn avemu micca feriti, avaremu una squadra chì tene a strada. L’avvene di u club ghjè a furmazione. Quist’annu sortenu uni pochi di giovani. Per l’arrulamentu di i ghjucadori, aghju datu qualchì casata per via di i mo cuntatti incù Canal +. Quessa pò esse un aiutu in più per u club, perchè Canal + sò elli chì tenenu u ballò in Francia. Nant’à stu puntu, aghju da attivà tutti i mo cuntatti.

U Rib. : Pinsate chì u Sporting avarà quist’annu i mezi di luttà per cullà in liga unu ?
C. O. :
Ùn ci hè micca ragiò ! U Sporting di quist’annu hè listessu di annu. In più, avemu à Mendy, un attaccante.

U Rib. : Iè, ma anu da mancà Jau, Diane, Sauget...
C. O. :
Ci vole à pinsà ch’elli sò piuttostu mezi terreni. Mendy hè più attaccante. Eiu pensu ch’ellu ci una forza di penetrazione più impurtante quist’annu.

U Rib. : A piazza di u Sporting hè in Liga Unu?
C. O. :
Tutti vularianu vede u Sporting in prima Liga. Sò tutti avvezzi. In giru à mè, a mi dicenu. U Campiunatu di Liga unu senza una squadra corsa, ùn anu più l’abidutine.




A carriera di ghjucadore



U Rib. : Avete scrittu e più belle pagine di a storia di u Sporting, in 78, è ùn sò tante numarose e squadre di u campiunatu di Francia chì sò andate sin’à a finale di a Coppa di l’UEFA. Cumu spiegate chì u Sporting ci l’appia fatta ?
C. O. :
In 76/77 c’era digià un gruppu sulidariu, c’era una grossa magiorità di corsi, chì eranu ghjucadori lucali è si parlava corsu, ancu à l’intranamentu ! Quelli chì ùn capianu micca, peghju per elli ! C’era un spiritu, una mentalità. I ghjucadori chì ghjunghjianu s’adattavanu à a nostra manera di ghjucà. Li faciamu vede subitu a nostra manera di fà, u nostru ghjocu. M’arricordu quand’elli sò ghjunti ghjucadori cum’è Lacuesta o Larios, l’avia detta “O Jean- François, si tu vas jouer comme ça, ça ne nous intéresse pas ! Il en faut plus.” Eranu forti tecnicamente, ma entravanu ind’è u nostru sistema di ghjocu. Si alzavanu à i nostri valori, à a nostra manera di ghjucà, à u nostru spiritu. U match era un spetaculu ! Era vinutu u publicu, ci vulia à falli piacè. Ci vulia chè i match fussinu animati. Ci vulia à ghjucà à 100 per 100. Senza calculà, senza riflette à l’avversariu, senza pinsà contr’à quale ghjucavamu, simu ghjunti in finale. M’arricordu ancu chè Cahuzac mi dicia : “Ai u tale à marcà, u tale à marcà”. Ùn li cunniscia mancu ! Eranu i più grandi d’Auropa, n’avia intesu parlà, ma micca di più... Ghjera a mentalità, u spiritu chè aviamu.

U Rib. : Avete fattu tutta a vostra carriera à u Sporting, à parte pendente u serviziu militare quandu avete ghjucatu à u Red Star. Avà ùn si vede più. I ghjucadori stanu dui o trè anni ind’è un club è dopu si ne vanu. Chì ne pinsate ?
C. O. :
Hè cambiatu u sistema...

U Rib. : Ma i cuntatti per parte, l’avete avutu ancu voi ?
C. O. :
Iè, aghju avutu pruposte di Saint-Etienne, Parigi, tandu era Paris FC ! Ma parte per vince dui millioni di più in Saint-Etienne per esempiu, allora chè ind’è u mo spiritu, u più impurtante era di fà una cariera incù u Sporting, ind’è a gloria è per l’onore, per a Corsica. Chì riprisenta Saint- Etienne ? Ghjucà in Corsica era sfarente. C’era un ideale. Ghjochi per u to paese, quessa ghjera impurtante. Quessa ùn ci hè soldi per pagalla.

U Rib. : 81, vittoria in coppa di Francia. Ghjè a siconda più bella pagina di a storia di u club. Qual’è chì vi hà purtatu sin’à a vittoria ?
C. O. :
U spiritu era listessu. C’era sempre ghjucadori corsi. Paul, Claude, eiu è tanti altri. Aviamu un spiritu di coppa, un spiritu di vittoria. M’arricordu contr’à Martigues, aviamu persu 3 à 0 ind’è elli. À u match ritornu, davant’à i nostri supporter, aviamu una voglia di vince di quelle. Emu vintu 5 à 0. Quessi sò mumenti chì ùn si ponu pagà !

U Rib. : Chì ci vulerebbe à fà per ritruvà stu spiritu à u Sporting ughjincu ?
C. O. :
Ci hè troppu muvimenti di ghjucadori. Ci hè un sistema in ballu : un ghjucadore vene di un club, và ind’è un altru. Anu un annu di cuntrattu, dui anni. Ùn anu più u tempu di mettasi in capu per qualli ghjocanu. Facenu ghjustu u so travagliu, a so carriera. À u sporting, ci ferma i dirigenti per dà quell’impusione, stu spiritu à i ghjucadori per ch’elli riprisentinu a Corsica cumu ci vole.

U Rib. : Per mantene u spiritu di un club, i più grandi d’Auropa facenu vultà l’anziani ghjucadori, à l’imagine di u Real di Madrid, di a Juventus o di u Milan AC. U Sporting ùn l’hà mai fatta è voi site l’esempiu di ciò ch’ellu ci vulerebbe à fà...
C. O. :
U Sporting ùn l’hà mai fatta. Ùn sò micca perchè, u club ùn s’hè mai appughjatu nant’à l’anziani. Eiu, sò sempre statu vicinu à u club, aghju sempre resu serviziu, cum’è a pudia fà. À propositu di l’aiutu, noi à u Viscuvatu, avemu u stadu à dispusizione di i giovani di u Sporting dipoi 10 anni. Aiutemu u Sporting à traversu à mè, postu chè sò presidente di u club di ballò di u Viscuvatu. Hè vera chè sarebbe bè d’avè l’anziani ghjucadori impignati ind’è u club.

Intervista fatta in lingua nustrale da Ghjuvan Filippu Antolini

 

Sur le même thème

© U Ribombu Internaziunale — 2006