Accolta

Accolta Cap'articulu Attualità Pulitica Ghjustizia Internaziunale I Prigiuneri Fiure Cultura Abbunamentu Cuntatti Ligame


Articulu di u numaru 34, Lugliu di u 2008


U casticu di a Corsica l’estate : U Pippol



Ogni annu, ci avemu dirittu in Corse-Matin. Hè a strage di l’estate è si ritrova sempre in prima pagina. Cosa ? U focu ? A droga ? A maffia ? A bettunizazione ? U sottu sviluppu ecunomicu ? L’alcool chì tomba a giuventù nant’à e strade ? A miseria suciale ? L’acculturazione ? Nò, si tratta di u pippol amicu di a Corsica…

Ècum’elli ci tenenu i giurnalisti di Corse- Matin à a so pagina pippol ! Hè cusì u nostru cutitianu unicu, li piace à fà a publicità pè ste celebrità chì venenu à stà ind’è noi qualchì settimana d’istatina. Hè diventatu un rituale, una tradizione.

L’estate malgradu tutti i prublemi ch’ella cunnosce a Corsica, hè più impurtante di sapè chì Karl Zéro hà fattu un bon viaghju, chì Muriel Robin hà messu l’écran total à u mare è chì Yves Duteil cuntinuveghja à traversà u disertu.

Iguai di a Corsica ? Cosa si n’impippanu elli ! Basta ch’elli a si scialinu ind’e so piscine. È i giurnalisti, tutti cuntenti d’andà à liccà e botte di tutte l’ex-celebrità e più has been chì u show biz francese cunnosce… Sò sminticati da tutti è mancu e catene di a TNT ne volenu sente parlà, ma scalanu tutti quì è sò accolti cum’è rè.

Ma i nostri pippol sò bravi, cercanu d’integrassi. A ci ripetenu tutta l’estate in u giurnale : “nous adorons la Corse et les Corses !” À chì vanta i mèriti di l’accogliu di i Corsi, à chì a so generosità, a so simplicità o a so minestra di ceci. U mitu di u bon salvaticu hè sempre vivu !

Iè, dicenu a so passione per u populu, ma preferiscenu quand’ellu si tene luntanu d’elli. Di preferenza, anu da sceglie a villà in bor’di mare ultrà-securizata ch’è a casa à mezu paese.

Parechji anni fà hè Michel Sardou chì avia mustratu l’esempiu. S’era ancu fattu custruisce un palazzu in bor’di mare. Riporti di TF1 è di M6 nant’à «Sardou le Corse», esempiu perfettu d’integrazione è di cummunità di destinu.

Spiegava u cantadore ch’ellu era in Corsica ch’ellu si sentia u megliu, ch’ellu li piacia stu populu è sta terra. Avia ancu dumandatu chì i so parenti sianu cacciati di sottu terra pè esse interrati in u cimiteriu di Zonza… A storia ùn dice si i genitori averianu benefiziatu di u « tarif résident », ma era bè a prova chì Sardou, scusate, Sardù, era più Corsu ch’è i Corsi.

Umessagiu : a Corsica hè infine pacificata. I Christian Clavier, Jean Reno è altri Jacques Séguéla ponu sfragellà u liturale corsu, periculu ùn ci n’hè più.

Ma ci vole à crede chì pocu dopu l’affari si passonu menu bè… Avemu amparatu pocu fà chì Sardou hà vindutu a so casa è ch’ellu si n’hè andatu definitivamente. Di a Corsica, ùn hè vole mancu più sente parlà. È s’ellu mustrassi una volta di più l’esempiu ?

Stefanu Bernu

 

Sur le même thème

© U Ribombu Internaziunale — 2008