Ogni annu, ci avemu
dirittu in Corse-Matin.
Hè a strage di l’estate è
si ritrova sempre in
prima pagina. Cosa ?
U focu ? A droga ? A
maffia ? A bettunizazione
? U sottu sviluppu
ecunomicu ? L’alcool
chì tomba a giuventù
nant’à e strade ? A
miseria suciale ?
L’acculturazione ? Nò,
si tratta di u pippol
amicu di a Corsica…
Ècum’elli ci tenenu i
giurnalisti di Corse-
Matin à a so pagina
pippol ! Hè cusì u
nostru cutitianu unicu,
li piace à fà a publicità pè ste
celebrità chì venenu à stà ind’è
noi qualchì settimana d’istatina.
Hè diventatu un rituale, una tradizione.
L’estate malgradu tutti i
prublemi ch’ella cunnosce a
Corsica, hè più impurtante di
sapè chì Karl Zéro hà fattu un
bon viaghju, chì Muriel Robin hà
messu l’écran total à u mare è chì
Yves Duteil cuntinuveghja à traversà
u disertu.
Iguai di a Corsica ? Cosa si
n’impippanu elli ! Basta ch’elli
a si scialinu ind’e so piscine. È i
giurnalisti, tutti cuntenti d’andà à
liccà e botte di tutte l’ex-celebrità
e più has been chì u show
biz francese cunnosce… Sò
sminticati da tutti è mancu e
catene di a TNT ne volenu sente
parlà, ma scalanu tutti quì è sò
accolti cum’è rè.
Ma i nostri pippol sò bravi, cercanu
d’integrassi. A ci ripetenu
tutta l’estate in u giurnale :
“nous adorons la Corse et les
Corses !” À chì vanta i mèriti di
l’accogliu di i Corsi, à chì a so
generosità, a so simplicità o a so
minestra di ceci. U mitu di u bon
salvaticu hè sempre vivu !
Iè, dicenu a so passione per u
populu, ma preferiscenu
quand’ellu si tene luntanu d’elli. Di
preferenza, anu da sceglie a villà in
bor’di mare ultrà-securizata ch’è a
casa à mezu paese.
Parechji anni fà hè Michel
Sardou chì avia mustratu
l’esempiu. S’era ancu fattu custruisce
un palazzu in bor’di mare.
Riporti di TF1 è di M6 nant’à
«Sardou le Corse», esempiu perfettu
d’integrazione è di cummunità
di destinu.
Spiegava u cantadore ch’ellu
era in Corsica ch’ellu si
sentia u megliu, ch’ellu li piacia
stu populu è sta terra. Avia
ancu dumandatu chì i so
parenti sianu cacciati di sottu
terra pè esse interrati in u cimiteriu
di Zonza… A storia ùn
dice si i genitori averianu
benefiziatu di u « tarif résident
», ma era bè a prova chì
Sardou, scusate, Sardù, era più
Corsu ch’è i Corsi.
Umessagiu : a Corsica hè
infine pacificata. I
Christian Clavier, Jean Reno è
altri Jacques Séguéla ponu sfragellà
u liturale corsu, periculu
ùn ci n’hè più.
Ma ci vole à crede chì pocu
dopu l’affari si passonu
menu bè… Avemu amparatu
pocu fà chì Sardou hà vindutu a
so casa è ch’ellu si n’hè andatu
definitivamente. Di a Corsica, ùn
hè vole mancu più sente parlà. È
s’ellu mustrassi una volta di più
l’esempiu ?
Stefanu Bernu